276°
Posted 20 hours ago

Poeziile de dragoste

£3.22£6.44Clearance
ZTS2023's avatar
Shared by
ZTS2023
Joined in 2023
82
63

About this deal

Iubirea este surprinsă ca o izbucnirea a unui univers sublim în sfera lumii materiale. La o primă citire, poemul este unul de dragoste, în care înfățișarea iubitei este unadinamică. Versul “ pasul tău de domnişoară” devine un laitmotiv și poate fi privit ca un pivot al întregului text poetic. Eul liric experimentează o emoție profundă de teamă „ Mă tem că n-am să te mai văd”, de dispariție „ ai să te ascunzi într-un ochi străin” și de izolare „ mă apropii de pietre şi tac/iau cuvintele şi le-nec în mare”. He had discovered that to write something other than mere descriptive verse dealing with objects in the real world, to try to give poetic form to an immaterial world was an apparently impossible task. Yet it was one he could not escape, as the last two verses of “L’Azur” make clear, for although the preceding verses describe Mallarmé’s failure to write poetry evocative of the ideal world, they lead up to an account of his failure to shake off his obsession with that world and culminate in the agonizing final cry: “Je suis hanté. L’Azur! L’Azur! L’Azur! L’Azur!” (I am haunted by the sky, the sky, the sky, the sky!).

It is interesting to note that in one of his earliest poems, “Apparition” (Apparition), written in 1862, when he was 20, his future wife, Maria Gerhard (her first name and the fact that she was seven years older than Mallarmé may be psychologically significant), is metamorphosed in the final lines into the maternal figure remembered from long ago: Dacă doriți ca alte persoane să vă citească poemele, întrebați-vă "Dacă cineva m-ar lăsa să văd această poezie, mi-ar plăcea?". Dacă răspunsul este "nu", continuați să o modificați.

Poeziile populare culese de Alecsandri au apărut în câteva calendare ale vremurilor sale. Cea dintâi culegere apare în anul 1852: Poezii poporale, Balade (Cântice bătrâneşti) adunate şi îndreptate de Vasile Alecsandri, culegere publicată de tipografia „Buciumul român“ din Iaşi, care debutează cu „mieoara” (Miorița), opera epică cea mai cunoscută din folclorul românesc. Apoi, în 1866 apare volumul Poezii populare ale românilor adunate şi întocmite de Vasile Alecsandri. Ediţia din 1852 cuprinde cunoscuta prefaţă care a însoțit şi ediţia definitivă de mai târziu: „Românul e născut poet! înzestrat de natură cu o închipuire strălucită şi cu o inimă simţitoare, el îşi revarsă tainele sufletului în melodii armonioase şi în poezii improvizate. De-l munceşte dorul, de-l coprinde veselia, de-l minunează vre-o faptă măreaţă, el îşi cântă durerile şi mulţumirile, îşi cântă eroii, îşi cântă istoria, şi astfel sufletul său e un isvor nesfârşit de frumoasă poezie. Nimic dar nu poate fi mai interesant de cât a studia caracterul acestui popor în cuprinsul cânticelor sale, căci ele cuprind toate pornirile inimei şi toate razele geniului său. de timp mai apropiate, celelalte volume, care ii vor consolida pozitia aparte in lirica romaneasca interbelica.

Tatal lui, Nicolae Theodorescu, a fost militar, apoi mic functionar, comerciant; unele surse informationale afirma ca de la numele mamei lui, Rozalia Argesi, si-ar fi ales si pseudonimul viitorul scriitor. Un coup de dés jamais n'abolira le hasard, poème (Paris: Editions de la Nouvelle Revue Française, 1914). Poezia evidențiază într-un mod neașteptat legătura dintre poet-lume, poet-creație și aseamănă poemul cu dragostea. Poezii scrise de Nichita Stănescu – Poezia „Emoție de toamnă” Lucrurile se schimbă însă în acest ultim volum publicat, poetul revenind la vocea sa anterioară, cu poezii mai lungi și mai complexe și contemplații asupra “târgului”, cum era de așteptat. Versurile “O, la țară/Cu amintiri burgheze…” din poezia Excelsior descriu poate cel mai bine ce se petrece cu acest volum, ce fel de teme a abordat poetul și perspectiva din care a privit. Deja nu mai vorbim despre plumb, morminte sau corbi, ci despre viitor, oarecum despre politică, despre ideea de basm și panorame ale orașului, privit acum de la distanță. Cred că poezia mea preferată de aici este Glossă, care se încheie cu “Dacă nu-i/Cu cine vorbi/Se scrie”. Volumul în sine pare a fi cel mai scurt ca număr de poezii, însă este și cel mai echilibrat din punct de vedere tematic și ca stare creată (după Plumb, desigur). Nu se atinge nici apogeul suferinței, nici cel al fericirii, de aceea mi se pare cumva – dacă ar fi să privim toate volumele ca pe o poveste – o foarte bună încheiere pentru opera bacoviană. Privind retrospectiv, pare că poetul regresează, primele lui poezii fiind și cele mai bune, dar Stanțe burgheze ni-l prezintă pe Bacovia (de fapt e invers, autorul se prezintă prin opera lui) într-un soi de stare finală, deși a mai trăit 11 ani după publicarea acestui volum. Partea bună e că se încheie într-o notă pozitivă din perspectiva mea. După ce ne-au fost prezentate toate acele viziuni despre viață, moarte and everything in between, poetul a ales să se odihnească în sfârșit, pare că și-a găsit liniștea. Privite astfel, volumele sale ne conduc prin labirintul de stări profunde prin care poetul a trecut, Plumb fiind începutul (care conține tot “viitorul” în sine), iar volumul de față o concluzie care, deși nu a fost impresionantă din punct de vedere al creației pentru mine, ne prezintă totuși imaginea întreagă a parcursului acestui geniu al poeziei. Tema poemului este reprezentată de întâlnirea imprevizibilă cu iubirea. Întâlnirea neașteptată a dragostei și pătrunderea violentă în existența eului liric schimbă total viziunea îndrăgostitului asupra lumii. Iubirea trăită este o emoție continuă în armonia universală.

The poem with which Mallarmé broke his virtual poetic silence of 17 years in January 1885 bore the enigmatic title “Prose” and was dedicated to Floressas des Esseintes, the decadent hero of J.K. Huysmans’s novel A Rebours(Against Nature, 1884). For the over-refined tastes of des Esseintes the prose poem was the supreme literary form, and it may be for this reason that Mallarmé, tongue in cheek, decided to call what is clearly a poem in verse: “Prose—pour des Esseintes.” Otherwise, however, the poem has a serious purpose, for it is a renewed declaration by Mallarmé, parallel to his overconfident declaration 17 years before, in “Quand l’ombre menaça de la fatale loi,” that his period of silence is now over, that he has at last perfected his technique of conjuring up the ideal world, that his “Grand Oeuvre” is finally to see the light of day: Malcolm Bowie, Mallarmé and the Art of Being Difficult(Cambridge: Cambridge University Press, 1978).

Asda Great Deal

Free UK shipping. 15 day free returns.
Community Updates
*So you can easily identify outgoing links on our site, we've marked them with an "*" symbol. Links on our site are monetised, but this never affects which deals get posted. Find more info in our FAQs and About Us page.
New Comment