ENIGMA OTILIEI

Product Information

Despotismul Aglaei se exercită asupra întregii familii, influențând până și alegerea lui Costache de a o înfia pe Otilia. Timorați, Otilia și Felix o contemplă cu dezgust și dispreț:

Fiind o operă narativă, acţiunea este structurată pe momentele subiectului . Expozi ţiunea este realizată prin fixarea acţiunii în timp şi spaţiu, în manieră balzaciană. Strada, dar şi casa lui moş Costache sunt descrise minuţios, prin prezentarea detaliilor arhitecturale. Starea precară a locuinţei sugerează unele trăsături ale proprietarului, printre care incultura, zgârcenia şi delăsarea. Felix este întâmpinat într-un mod bizar de moş Costache, ce pretinde că nu-i cunoaşte identitatea şi de verişoara sa, Otilia. Scena de familie la care Felix, după ce este prezentat de Otilia, asistă din umbră, are rolul de a configura intriga, şi anume lupta pentru moştenire, căreia i se adaugă intriga erotică, odată cu apariţia tânărului Felix. Stilul abordat este unul sobru, impersonal, obiectiv,caracterizat prin precizia notaţiei şi observaţiei, cu fraze ample cu multe determinări ce alternează cu fraze scurte, concise. Limbajul este bogat în neologisme("juvenilă","bizar", "volubil") şi este modificat în funcţie de personaj, reprezentând un mijloc de caracterizare. De exemplu, limbajul lui moş Costache este alterat de vârsta şi condiţia sa "Nu-nu-nu ştiu..." "A-a-are!". Pascalopol is jealous of the handsome and young Felix, whom he rightfully sees as a rival for Otilia's affections. Aglae is jealous that Felix is intellectually gifted enough to study medicine, while her own children have only a high school level education, her own son Titi being mentally deficient. Old Maid: Aurica's defining characteristic. She's 25 (and looks about 40) and often laments about how she can't find a soulmate. Part of the reason why she hates Otilia is because she is jealous on her better success with boys.O primă secvență relevantă pentru relația dintre cele două personaje este cea în care Felix îi mărturisește Otiliei că o iubește prin intermediul unei scrisori. Fata nu reacționează în niciun fel la declarația de dragoste a lui Felix și, într-un gest de exaltare nebunească, tânărul fuge de acasă. Otilia îl caută peste tot cu trăsura iar când în sfârșit îl găsește în parc, așezat pe o bancă încărcată cu zăpadă, comportamentul ei este la fel de neclar și misterios ca întotdeauna, lăsând loc în sufletul lui Felix dezamăgirii și nedumeririi. Conversația tinerilor evidențiază cele afirmate: „-Ce copil ești! Ți-am citit scrisoarea, dar am uitat, știi că sunt o zăpăcită.[…]/-Otilia, e adevărat? Mă iubești?/ – Ei, ei, nu ți-a spus nimeni că te urăște.” Romanul Enigma Otiliei, scris de George Călinescu și publicat în anul 1938, este al doilea roman dintre cele patru romane interbelice ale autorului. Ca teoretician, acesta respinge proustianul și pledează pentru realismul clasic, ilustrat prin romanul de tip balzacian. Incipitul este unul specific romanului realist. Acesta fixează verific cadrul temporal şi spaţial al acţiunii: „Într-o seară de la inceputul lui iulie 1909, cu puţin înainte de orele zece, un tânăr de vreo optsprezece ani, îmbrăcat în uniformă de liceean, intră pe strada Antim, venind dinspre strada Sfinţii Apostoli”.

Otilia M ărculescu este personaj principal şi eponim al romanului, întruchipare a feminităţii enigmatice, a sufletului indescifrabil. Este studentă la Conservator, fapt ce motivează atitudinea sa. Portretul său este realizat prin tehnici moderne, fiind prezentată prin comportamentism (fapte, gesturi, replici), căruia i se adaugă pluriperspectivismul, conferind ambiguitate personajului. Îi este alcătuită o caracterizare complexă şi contradictorie, ea fiind fetiţa cuminte pentru moş Costache, "admirabilă, superioară" pentru Felix, "cu un temperament de artistă" pentru Pascalopol, "o stricată" pentru Aglae. Obfuscating Stupidity: Costache's modus operandi. By pretending to be deaf and senile, he manages to borrow money from other people and not repay it, and avoids answering uncomfortable questions. Reprezintă tipul femeii ușoare. În text e descrisă ca fiind o femeie de moravuri ușoare, care se lasă condusă de bani și manipulată de cei ce dețineau bani. Fiind o femeie frumoasă, din punct de vedere al aspectului fizic reușea să iși câștige banii foarte ușor. Era o femeie relativ înaltă, cu părul lung, șaten, ochii căprui și un zâmbet fermecător. Eu, domnule Felix, dă-mi voie să mă mărturisesc dumitale ca unui prieten, n-am fost fericit în căsnicie. Întâia sotie nu mi-a dat cinstea ce mi se cuvenea. În sufletul meu de moșier prozaic se ascunde puțin romantism. O cunosc pe Otilia de când era mică și pot spune că a crescut sub ochii mei. Dacă Dumnezeu mi-ar fi dat libertatea să-mi fac femeia cum vreau eu, aș fi făcut-o ca pe domnișoara Otilia. O iubesc și eu în felul meu, scumpe domnule Felix, pe Otilia, și poate că nu mă înșel când îți afirm că și ea mă iubește pe mine. Nici nu e greu, fiindcă un dezamăgit ca mine e un om fără pretenții. Eu nu i-am cerut niciodată nimic domnișoarei Otilia și n-am prea stat ca să disting ce e patern și e ce viril în dragostea mea.(...) S-a format între noi o rudenie sui generis... Domnule Felix, mi-ai întunecat existența, îți spun drept, mi-ai stricat niște nevinovate tabieturi de celibatar. Am nevoie de domnișoara Otilia, ea e micul meu vițiu sentimental. Dacă nu pot fi un amant, rămân totdeauna un neprețuit prieten și părinte. Costache Giurgiuveanu [ modificare | modificare sursă ]Rich in Dollars, Poor in Sense: Costache is very wealthy and knows that his relatives are trying to get their hands on his fortune, but is easily influenced by them (to the point of ridiculousness). When he is seriously thinking about adopting Otilia, he receives a letter (obviously written by Stănică) telling him that if he adopts her, people will think he's actually sleeping with her. The text even lampshades this by pointing out that Costache never pondered who sent him the letter and never tried to match the writing to letters or notes written by the Tuleas. Statutul social al acesteia este incert, ea fiind fata din prima căsătorie a celei de-a doua soții a lui Costache Giurgiuveanu, acesta amânând adoptarea ei după moartea mamei sale. Este respinsă de clanul Tulea, în ciuda faptului că este indiferentă față de averea lui moș Costache. Fiind studentă la conservator, are temperament de artistă, studiază pianul și alege să citească reviste și cărți franțuzești. Statutul psihologic al tinerei este marcat de faptul că a rămas orfană și de viața ei în casa Giurgiuveanu. Aglae o consideră o amenințare în ceea ce privește moștenirea bătrânului, dar comportamentul frumos al Otiliei rămâne neschimbat față de clanul familiei Tulea, deși este silită să le facă față atacurilor. Personalitatea ei este în formare, fiind sensibilă, imprevizibilă, chiar capricioasă; o imagine a misterului feminin și totodată reprezintă un ideal de feminitate pentru Felix și Pascalopol. Statutul moral, oscilația între Felix și Pascalopol, respectiv decizia ei finală, sunt discutabile. Otilia îl iubește pe Felix, dar îl alege pe moșier motivându-și opțiunea ca pe o dovadă de altruism, deoarece ea pretinde că nu dorește să stea în calea realizării profesionale a tânărului „o dragoste nepotrivită pentru marele viitor”. Alege, de fapt, siguranța și stabilitatea financiară. Este o fire foarte enigmatică, fapt susținut atât de Felix, cât și de Pascalopol „A fost o fată delicioasă, dar ciudată. Pentru mine e o enigmă”. Proud Beauty: Felix finds out that this is how Otilia's male colleagues see her. She is "the most elegant student at the Conservatory, and the proudest," according to one of them. Romanul este balzacian şi prin tema moştenirii: competiţia pentru înavuţire prin intrarea în posesia unei moşteniri cu scopul dobândirii unui statut social, la care se adaugă şi tema paternităţii, reflectată de titlul iniţial al operei („Părinţii Otiliei”), întrucât fiecare dintre personaje determină într-o măsură destinul Otiliei, asemenea unor părinţi, exprimând ideea conform căreia copilul moşteneşte numele, poziţia socială şi starea materială a părinţilor, trasându-i-se astfel în linii mari destinul. Ideea paternităţii este nucleul epic al romanului. Influenţa balzaciană, preluată probabil din romanul „Moş Goriot”, reliefează ideea că degradarea relaţiilor din cadrul familiei duce la degradarea întregii societăţi.