Miorita: An Icon of Romanian Culture

Product Information

Prima versiune existentă a Mioriței datează în 1843, în Cleja, Bacău (în apropiere de Soveja), unde Miorița a fost culeasă pentru prima dată de către preotul Ince János Petrás, după ce a auzit-o la localnicii comunei, în limba maghiară. Varianta culeasă de Petrás în 1843 a fost publicată la mult timp după moartea lui, abia în 1956, însă precede cu câțiva ani varianta românească notată de Alecu Russo în 1846, care a fost publicată de Vasile Alecsandri în 1850. Cercetătorii de folclor maghiari ( Sándor Veress ⁠( en), Pál Péter Domokos, Zoltán Kallós și alții) au întâlnit mai târziu variantele maghiare ale baladei românești și în alte sate ceangăiești din Moldova. [12] Speaking of which: live music is part of the menu at Miorita, which is typical of most Romanian restaurants. Expect to be serenaded while you eat. A) Testamentul lasat mamei, in care e conturat portretul fizic al ciobanasului. El reprezinta idealul de frumusete barbateasca pe care si 1-a faurit poporul roman:

Lazăr, Ioan St., Despre un mit solar mioritic, în. Miorița, III, nr. 1(5), Câmpulung Moldovenesc, 1993; Popa, Ion (2017), The Romanian Orthodox Church and the Holocaust, Indiana University Press, p.193, ISBN 9780253029898 Miorita" este o veche balada populara romaneasca, realizata artistic pe baza unui vechi obicei al pastorilor de a se deplasa cu oile de la munte la ses si invers, in functie de anotimpuri, fenomen cunoscut sub numele de transhumanta. Balada reprezinta un adevarat bulgare de aur" al literaturii noastre populare si in acelasi timp este cea mai frumoasa epopee pastorala din lume". Folklore is the key to understanding a people’s culture. All the traditions and legends are just transposing, in a metaphoric way, the main attitudes concerning life, in general. The Miorita ballad, is perhaps, the most eloquent Romanian folk poem ever created, summing up the most important beliefs of this nation. The Story Behind the Ballad of Miorita

The Story Behind the Ballad of Miorita

Diaconu, Ion, Ținutul Vrancei. Etnografie. Folclor. Dialectologie, vol. III și IV, ediție de Paula Diaconu Bălan, Editura Minerva, București, 1989; Bibliografie [ modificare | modificare sursă ] A. Lucrări clasice (1850-1964) [ modificare | modificare sursă ] Trei păcurari urcă cu oile la munte ("Sus în vârfu muntelui, / Sub crucița bradului, / Mărgu-și trei păcurărei / Cu oile după ei"), primăvara, după Ruptu Sterpelor ( Sâmbra oilor, Măsuriș), pentru a constitui stâna de vară. Doi dintre păstori sunt mai mari și între ei există o relație de rudenie ("Cei mai mari îs veri primari"). Al treilea este mai mic și este străin - de grupul profesional, de neamul celor doi ("Cel mai mic îi străinic"). Cel mic este supus unor probe de inițiere prefesionale, potrivit cutumelor pastorale străvechi ("Pe cel mai mic l-o mânat / Cu găleata la izvor"). Cei mari fac sobor (judecată) și decid să-l omoare pe cel mai mic, fără a se preciza motivația (proba morții inițiatice), lăsandu-i libertatea să decidă modalitatea prin care va fi omorat ("Ce mortiță tu poftești? / Ori din pușcă împușcat, / Ori din sabie tăiat?").

Deznodamantul. Balada nu are sfarsit epic. Conflictul social nu primeste o rezolvare epica, fiindca pe creatorul popular nu 1-a interesat actiunea (faptele, intamplarilE), ci atitudinea ciobanului fata de aspectele esentiale ale vietii, ale existentei. Murray, E. C. Grenville (1854), "Miora", Doĭne: Or, the National Songs and Legends of Roumania, London: Smith, Elder, and Co., pp.111–114 Cf. the lines "Sun and moon came down/To hold my bridal crown, " Snodgrass tr. (1998) [1993], on which Babuts (2000), p.11 notes: "the sun and moon holding the crown for the bride and groom, just as the godparents do at Romanian weddings" and the mountain officiating as priest substantiates that a wedding scene is being evoked. Varianta Alecsandri (versiunea baladă) este socotită o variantă virtuală, deoarece în această formulă și alcătuire textul nu a fost niciodată întâlnit în spațiul consacrat al performării; este reprezentativ pentru că este alcătuit din fragmente autentice, tipice versiunii baladă; conține aproape toate episoadele, temele, motivele și secvențele ce o definește din punct de vedere tipologic. Există și o variantă virtuală a versiunii colind, de factura livrescă, specifică tipului nord-maramureșean. Ion Filipciuc, Cine a descoperit capodopera Miorița?, în revista Miorița, an. VI, nr. 2(12), Câmpulung Moldovenesc, decembrie 1996, p. 27-40Oisteanu, Andrei (2009), Inventing the Jew: Antisemitic Stereotypes in Romanian and Other Central-East European Cultures, U of Nebraska Press, p.201, ISBN 9780803224612 Grație calităților sale cu totul excepționale, ce o individualizează, Miorița poate fi privită ca o „fereastră spre cultura, personalitatea și realitatea românească,” ce se deschide spre stăruința celor străini de neam și limbă de a ne cunoaște și a ne înțelege. Conflictul dramatic al acestei parti e evidentiat indeosebi de dialogul dintre oita si stapan, care impresioneaza prin atasamentul oitei:

Odobescu, Alexandru, Răsunete ale Pindului în Carpați, în Revista Română, 1861, reluat în Albumul Macedo-Român, București, 1880, p. 83-98 și în Opere complete, București, 1908, vol. II; in primul vers, a formei "cea miorita"(si nu "o miorita") arata ca este vorba despre o anume mioara, subliniind Cea mai veche variantă cunoscută a Mioriței [14] este o colindă din nord-estul Transilvaniei. Ea a fost consemnată, pe la 1792- 1794, într-o garnizoană din Bistrița Năsăud, de către ofițerul Ioan Șincai, fratele lui Gheorghe Șincai. Manuscrisul a fost descoperit abia la sfârșitul secolului al XX-lea în Arhivele din Tîrgu Mureș și publicat în 1991, în revista Manuscriptum. [15] Dar cea mai cunoscută variantă literară este varianta Alecsandri (versiunea baladă). [16] Miorița în circuitul literar [ modificare | modificare sursă ] Descoperirea baladei [ modificare | modificare sursă ] Newcombe, N. W., tr.; Alecsandri ver. (English and Romanian side by side). " Miorița", in: Nandriș (1945), pp.272−277

Meniu de navigare

C)Testamentul lasat oilor, in care sunt prezentate cele mai alese trasaturi ale ciobanului: demnitatea in fata mortii posibile; legatura stransa cu natura; credinta ca moartea in mijlocul naturii nu este un sfarsii, ci o continuare a existentei. Repetarea cuvantului fluieras, enumerarea celor trei fluiere de fag, de os si de soc, sublinierea felului deosebit in care canta fiecare, concentreaza in cele sase versuri dragostea fata de doina, cantec duios, alteori cantec cu foc, cantat cu mult drag. Reies din aceasta strofa caracteristicile doinei, cantec cu melodie duioasa in care romanul isi exprima intreaga gama de sentimente. in pragul eventualei morti, ciobanul se gandeste la mama lui. Faptul ca balada se incheie cu gandurile ciobanului la mama ne convinge de dragostea si respectul lui pentru ea. In acelasi timp evocarea chipului mamei aminteste ca omul, in momente grele de viata, la durerea fizica si sufleteasca, o striga pe marna, numele ei fiind parca o alinare. El cere ca mamei lui sa nu-i spuna ca la nunta sa a cazut o stea, ca elementele naturii i-au fost nuntasi, pentru ca toate acestea ar fi tacut-o sa-si dea seama ca el e mort. El ar fi vrut ca mama lui sa stie ca el c dus in lume, ca s-a insurat C-o lata de crai"si nu cu A lumii mireasa", care inseamna moartea. Călinescu, George, Istoria literaturii române de la origini și până în prezent (1941), Editura Minerva, București, 1988 (ed. a II-a); Cântecul mioritic s-a zămislit în regiunea intracarpatică a României, între Moldova și Transilvania, în zona etnografică Mănăstirea Cașin, Bacău. Istoricii afirmă că acțiunea propriu-zisă a avut între punctul numit „Înțărcătoarea” (loc cunoscut pentru cabana Gheorghe Maurer și Păstrăvăria Înțărcătoarea) și muntele Zboina Verde, cunoscut pentru poienile sale. Cântecul a fost cules de Alecu Russo la Soveja, Vrancea în aprilie 1846, după fiind interpretat sub formă de colindă, pe parcursul sărbătorilor de iarnă (25 decembrie–6 ianuarie). Adrian Fochi, Miorița, Editura Academiei, București, 1964 ( 930 documente - 702 variante, 123 de fragmente și 105 informații: Transilvania – 329 variante, Banat – 14, Oltenia – 31, Muntenia – 67, Dobrogea – 10, Moldova – 51);

Miorița este un poem folcloric românesc, răspândit în peste 1400 de variante [1] în toate regiunile României. Este o creație populară specific românească, nefiind cunoscută la alte popoare [2]. Cântecul a fost zămislit în zona sudică a Carpaților Orientali, la nordul Munților Vrancei. În Transilvania având la bază un rit de inițiere și interpretat sub forma de colindă, în timpul sărbătorilor de iarnă. [3] S-a transformat în baladă (în regiunile din sudul și estul țării) [4] , în această versiune fiind socotit un text literar desăvârșit din punct de vedere compozițional și stilistic. [5] A fost analizat și comentat de cei mai de seamă oameni de cultură români. Motivul mioritic a constituit sursă de inspirație pentru scriitori, compozitori și artiști plastici români și străini. A fost tradus în peste 20 de limbi străine. [6] Este socotit unul din cele patru mituri fundamentale ale literaturii românești. [7] Originea și semnificația titlului [ modificare | modificare sursă ] Dumitru Pop, Pe marginea Mioriței, în Studiu Universitas, Babeș-Bolyai, Cluj, 1965 ( 32 texte - colinde); Newcombe, N. W., tr. " Miorița", pp.272−277 in: Nandriș, Grigore (1945), Colloquial Rumanian: Grammar, Exercises, Reader Vocabulary, New York: Dover s.v. " fluieraș ". Macrea, Dimitrie [in Romanian] (1958), Dicţionarul limbii romîne moderne (in Romanian), Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p.309 The other three being the zburător (sburător) myth, the Trajan and Dochia myth, and Meşterul Manole.Miorita is named after an old Romanian pastoral ballad (in English, 'The Little Ewe Lamb'), which is one of the most important pieces of Romanian folklore, expressing the beliefs of the Romanian nation — particularly the relationship between man and nature. Amzulescu, Al. I., Observații istorico-filologice despre Miorița lui Alecsandri, în Revista de etnografie și folclor, nr. 2 (1975), p. 127-158; This article was written as part of a collaborative project between Londonist and London College of Communication. I. Taloș, Miorița și vechile rituri funerare la români, în Anuarul de folclor, Cluj-Napoca, 1983, p. 15. Conflictul este aici unul social-economic, determinat de rivalitatea materiala dintre ciobani. In aceasta parte precumpaneste caracterul epic, atmosfera e calma, feerica, dar si intunecata de accentele grave ale complotului. Epicul acestei parti este asigurat prin folosirea naratiunii; atmosfera senina e sugerata prin metafore (picior de plai", gura de rai"), iar cea intunecata prin comunicarea si enumerarea unor date informative.